sa zicem ca am evoluat. m-am maturizat din punct de vedere mental. nu mai sunt copila care plange din orice. nu zic ca am uitat sa plang, desi se poate spune si asa. Sau in loc de maturizare m-am facut din ce in ce mai mica, mai speriata. ma inspaimanta lumea in care traim. Numai gandul ca incepe scoala, ca trebuie sa ma reintorc in acel loc atat de familiar si rece, ma face sa ma simt pustie.
Oricum ideea e ca m-am schimbat. Ei m-au schimbat. Ei, toti cei care ma inconjoara. mai nou sunt inspirata, de tot ceea ce vad, aud, simt. Am invatzat sa ma eliberez de toate sentimentele care pun stapanire pe mine. Am invatat sa scriu, despre mine, despre ei, despre noi.
Am pus un titlu gresit, pentru ca nu se poate spune ca sunt trista...Am fericire trista. sau o trista fericire... oricum ideea este ca sunt bine dispusa, desi putin ingandurata.
