Tuesday, April 29

Pfff...Sfarsit de aprilie


Mai e o zi si se termina Aprilie.

Ce a insemnat aprilie pentru mine?
A fost ca o continuare a lui Februarie:))

Da stiu...Lame ai putea spune.


Sau a fost un Decrembrie-Ianuarie fara EL:))

Mai tii minte cand spuneam "Nu pot traii fara surasul lui? Cum el face sa apara soarele chiar si atunci cand ploua?"

Acum am invatat ca POT traii si fara surasul lui, dar ca oricum soarele meu a uitat de mult sa mai rasara.


Dar ce semnifica soarele, norii, viata, iubirea, cand peste o saptamana incep tezele? Cand peste o saptamana sunt "Examele"? Cand atunci mi se decide viitorul? Bine...cand atunci fac primul pas spre alegerea viitorului meu? Cand atunci incepe sa se contureze Viata mea din punct de vedere social? Pai...inseamna sustinere morala si psihica. Cu toate ca in perioada asta am sa fiu si cu moralul si cu psihicul la pamant. But how cares?:)) Oricum moralul meu e LOW de mult. Oricum acest Aprilie a fost naspa. Sau cel putin sfarsitul lui asa este.
Like...Azi m'am "certat" cu cea mai buna prietena...Yeah...and now it's all so fucked up. Toata lumea a zis ca o sa se impacam...probabil...like...how knowS? Eh...asta m'a demoralizat a'lil...


Oricum...Faptul ca mi-e dor de EL...that's lame. And sad.


Bun. Deci e sfarsit de aprilie.

Cuvinte care sa descrie Aprilie pentru mine? Nesiguranta, teama, vulnerabilitate, fericire, soare, nori, noi fara TU, EU fara TU, amintiri, zambete, certuri, impacari, despartiri, Paste, liniste sufleteasca, familie, Multa mancare, flori si fluturi.


Ce mai...it's been a hell of a month...But I Liked it.


**Scuze pentru anumite cuvinte.

**Miss Mihay>:D<

Friday, April 25

Indoieli...curiozitati...


De ce vorbesc mereu despre ceva din trecut?
Ceva ce s'a intamplat...
Si poate chiar ceva ce nu voi mai putea traii?
De ce vorbesc mai mereu despre TINE?
De nu pot sa mi te scot din minte? Si de ce nu scap odata de amintirea ta?
E aiurea ca vorbesc despre iarna, can acum suntem la sfarsitul lui Aprilie, maine e Inaltarea Domnului...si eu vorbesc despre iarna... Ajung sa cred ca sunt patetica...chiar nebuna...

Dar poate aceasta *intoarcere-mereu-la-trecut* a mea, este din cauza ca...ah, pai probabil din cauza ca nu vreau si nici nu pot sa te uit, asa cum am mentionat si in blogurile trecute.

Asta-seara, am purtat o discutie destul de draguta cu Ana, o fosta colega. Era legat de Iubire.
Mi'a tot spus ca NU merita sa iubim, NU merita sa ne indragostim. I-am dat dreptate intr'un fel...Dar greseste.

Merita sa ne indragostim doar pentru a avea inima rupa/sufletul ranit, Ca mai apoi sa vindecam toata aceasta durere printr-o noua dragoste...Totul sa fie ca intr'un ciclu perfect...
Iubesti -> Suferi -> Descoperi o noua iubire -> Ranile se vindeca -> Iubesti din nou ->Suferi din nou...

si tot asa...la nesfarsit...


Ma intreb oare, daca acest Dumnezeu al nostru, chiar ne-a lasat pe pamant, doar pentru a putea lua parte la acest Life-Circle al iubirii.

Totul e posibil, Nimic nu e sigur.

Asa cum nu sunt nici eu sigura ca tu chiar ai citit randurile astea scrie in zadar...singura mea cale de descarcare, fara sa ma incurc in cuvinte. Sti ca asa fac.
Sti ca ma balbai cand trebuie sa spun ce am pe suflet.
Si mai sti ca doar asternand intr-un jurnal virtual ceea ce simt, iti pot "Spune" totul.
Cum am zis...este doar o posibilitate ca tu sa citesti asta...E posibil sa simti anumite lucruri cand "revezi" amintirile mele scrise...e posibil sa nu te intereseze...sau daca te intereseaza, sa nu zici nimic, doar pentru ca asa-esti-tu!

Uneori poate e mai bine sa nu imi zici nimic, cu toate ca sti ca sutele/miile de cuvinte scrie aici, si nu doar aici sunt despre tine, sau sunt legate de ceea ce simt/am simtit pentru tine. Dar si asta este doar o probabilitate...
Nu mai indraznesc sa iti spun nimic. Pentru ca mi'e frica de ceea ce crezi...Mai ales dupa *Ziua Aia*

La multi ani, dragul meu mitza! si felicitari, ca a iesit o chestie super.
Stiu ca nu ti'am zis asta pana acum. dar totul are un inceput si un sfarsit.


Well, probabil, dar mai mult ca sigur am batut campii cu gratie aici, si din cauza faptului ca...ma plictisesc...sau ca nu a fost EL on in timp ce am scris...sunt lucruri zise in graba...


*Tnx Ana pentru discutia de azi.
*Tnx Mihay pentru aprecierile scrierilor mele.

Paste Fericit la toti ce au citit.

Wednesday, April 23

Ploua...


Ploua...

De ce nu ninge?
De ce imi este frica?
De cine imi este frica, mai bine zis...
Mi'e frica de...de mine...de tine...de ceea ce crezi...
Ma tem de ziua de maine
Ma tem de soare
De prieteni
De vise inutile...
Si totusi sper...si visez
Sper la ceva mai bun
Visez la trecut...
Ma bantuie...
Amintirea ta ma bantuie...
Si totusi nu vreau sa te uit...
Sau poate nu pot.
De ce?

Asta nu mi'o pot explica...Ai insemnat intreaga fericire pentru mine...erai ca un sistem solar...Ma eclipsai...si totusi am iubit asta...si inca iubesc acest lucru...
Sau vreau sa iubesc acest lucru...
Vreau sa imi fac rau cu simpla ta amintire...
Stiu ca a trecut prea mult timp...ca s'au intamplat prea multe lucruri...
Dar...poate si tu, la fel ca mine...Privesti in urma...si poate si tu te gandesti, "ce s'ar fi intamplat daca nu ar fi fost acel Februarie...acea tabara..."

Uneori ma uimesc si pe mine...
Ma uimesc ca inca mai pot privii inapoi...
Ca si acum, daca inchid ochii, te vad zambind...
Ma chinuie parfumul tau, care a ramas impregnat in toate lucrurile mele...
Ma simt vulnerabila...si asta ma intristeaza...

Ma intristeaza faptul ca nu pot spune ce am pe suflet...bine spun...dar poate nu cui ar trebui...totul e trist de fiecare data cand sunt eu fericita...pacat ca am nu sunt...pacat ca oricum totul e trist acum...

Ma intreb oare de ce nu privim la cer mai des? De ce nu zambim? De ce nu culegem flori mai des? De ce privim cu ura pe toti cei din jurul nostru???

Raspunsul e simplu: pentru ca ne temem de iubire...ne temem sa o acceptam...si daca o acceptam ne temem sa o pastram pentru ca, credem ca oricum nu va rezista mult in vietile noastre. Si in felul asta renuntam la ea, fara sa ne gandim la consecinte...fara sa credem, sau sa speram ca o mai putem recupera...

As vrea ca Picaturile de ploaie
Sa ma acopere intr'o imbratisare
Si sa imi canti din nou iubire
Sa iti aud glasul spunand "asta e o nebunie!"
sa ne privim adanc in ochi
Si sa vedem cum soarele apune

Si iar sa fim doar EU si TU
Sa fim mereu doar noi
Sa fie iarasi iarna
Sa ninga peste noi...
si sa fugim, pierduti in lume
Ca sa uitam de VOI.


Tuesday, April 22

Astept sa ninga...


am citit de curand blog'ul unei prietene si era exact asa..."

Iti amintesti cum ningea in februarie?

Iar noi ne certam fiindca eu nu conteneam cu plansul?
Pentru ca eu plangeam din cauza lui?
Acel EL care-mi canta ca e fericit, cand eu nu eram?"

acum chiar astept sa ninga, sa fie din nou februarie...dar nu...nu februarie...decembrie...sau ianuarie...sa mai fie o data ziua mea...sau sa fie 24 decembrie, sa ninga si sa fim doar Eu si EL...da da da...EL...acel el care ma facea sa plang si apoi plangea pentru ca eu plangeam...sau imi stergea lacrimile...si zambea ca sa zambesc si eu...cate amintiri am cu EL...amintiri care blocheaza usa trecutului si nu ma lasa sa o inchid...sau poate sunt eu Prea-nu-stiu-cum, si nu vreau sa inchid usa...poate imi place sa ma amagesc singura...
mai sti, cum in februarie s'a ruinat totul in jurul meu? cum a plecat fara sa priveasca inapoi...mai sti cum am vrut sa fac cel mai nebunesc lucru? crezand ca asta mi'l poate aduce inapoi?
prietena mea a mai zis multe lucruri care se leaga si de mine...sau cel putin..de ceea ce simt eu...doar de aia suntem prietene...de aceea in februarie...in saptamana aia cretina...amandoua am plans...si amandoua am incercat sa o facem pe cealalta sa nu mai planga...asta ne'a unit...si imi place...


"Mai stii cum era in februarie?
Cum eu plangeam, iar voi radeati pentru ca eu sa nu mai plang?
Cum spuneati ca sunt "draguta" cand nu eram constienta?
Cum va uimeam pe toti, doar fiindca existam?
Cum speram ca e si EL acolo?
Cum EL a disparut?
Dar mai stii ... ?"

asa eram si eu...speram...si poate inca sper sa fie iarashi langa mine...sa ne intoarcem iarashi la acel 24 decembrie...cel mai frumos craciun din viatza mea...
el m'a invatzat si mi'a aratat cum este cel mai perfect craciun...nu am fost singura...primul craciun cand nu am fost singura...cred ca am uitat sa ii zic cat de fericita am fost...probabil am uitat sa ii multzumesc pentru fericirea mea...
si totusi, chiar vreau sa ninga...

sa ninga si ATAT.