happy ever after

You always make my day better... Sunt mai fericta ca oricand. Ma faci sa zambesc si cand te uiti urat la mine. Te iubesc pe zi ce trece mai mult. Cand ma certi ma simt ca un copil din ala mic, care nu vrea decat sa fie tinut in brate. Ma intelegi, nu ma critici, si ma aceepti asa cum sunt: nebuna, isterica si indragostita nebuneste de tine:*:*:* Esti al meu si sunt a ta:*:*:*>:D<>:D<>:D< Ok poate suna prea pompos ceea ce am scris mai sus, dar sincer nu exista, sau cel putin nu imi gasesc cuvintele necesare ptr a putea descrie ce simt ptr tine:* Te iubesc:*:*:*

just sad

sa zicem ca am evoluat. m-am maturizat din punct de vedere mental. nu mai sunt copila care plange din orice. nu zic ca am uitat sa plang, desi se poate spune si asa. Sau in loc de maturizare m-am facut din ce in ce mai mica, mai speriata. ma inspaimanta lumea in care traim. Numai gandul ca incepe scoala, ca trebuie sa ma reintorc in acel loc atat de familiar si rece, ma face sa ma simt pustie.
Oricum ideea e ca m-am schimbat. Ei m-au schimbat. Ei, toti cei care ma inconjoara. mai nou sunt inspirata, de tot ceea ce vad, aud, simt. Am invatzat sa ma eliberez de toate sentimentele care pun stapanire pe mine. Am invatat sa scriu, despre mine, despre ei, despre noi.
Am pus un titlu gresit, pentru ca nu se poate spune ca sunt trista...Am fericire trista. sau o trista fericire... oricum ideea este ca sunt bine dispusa, desi putin ingandurata.

Lista lucrurilor

Din lista lucrurilor pe care le iubesc:

*Baschetii mei dungati

*painea prajita

*negrul

*ceaiul negru

*Emily the Stranger

*fotografiatul

*muzica buna

*Emo stuff

Din lista lucrurilor pe care le urasc:

*Manelele

*majoretele

*Incultura

*Paianjenii

Dar eu, ca persoana in aceasta viata nu pot ura pe cineva sau ceva. Ura este ceva mai presus de noi. Dar nu mai are sens sa iti incarc tie memoria, tu, pers care o sa citesti asta, cu ideile mele legate de tot ce ne inconjoara.

Pustietatea vietii

Incep sa ma pierd in pustietate. Pustietatea timpului. Privesc cerul, iar Luna ma priveste pe mine. Sute de amintiri si imagini ma napadesc, ma tortureaza prin prezenta lor. Percep o imagine vaga a amintirilor mele. Alerg prin mintea dublurii mele, ii scotocesc si caut tot mai adanc in sufletul ei. Privesc tablouri vechi, persoanele dragi mie imi sunt necunoscute. Parca o data am cu tine si cu mine la mare. O data am stat de malul adancului albastru. O data te-am iubit... De ce o singura data, si nu de mai multe ori? Poate pentru ca ai fost unic in felul tau, si nu te-am meritat decat o data. Privesc luna, si incep iarasi sa alerg, incercand sa supravietuiesc. Ma impierdic si cad. Astept sa imi amintesc ceea ce a fost. Dar tot ce a trecut, este doar o vaga imagine a ceea ce am fost amandoi. Si nu mai are rost. Intr-un tarziu as vrea sa ma trezesc, sa incep din nou sa traiesc.

Deschid ochii. Ma privesc uimita cum stau si scriu pe prispa unei vechi case taranesti. Privesc si imi amintesc ca tot ceea ce sunt, este numai dublura a ceea ce pot fi, sau ceea ce am fost.

Te urasc...sau mai bine Te iubesc
Te iubesc, adica iubesc sa stiu ca te-am iubit...amintirea serii petrecute cu tine in balansoar, imi vine si acum in minte. Imi vine greu sa recunosc ca te-am pierdut...ca ai renuntat...iar acum, intreaga mea existenta, in momentul de fata, se rezuma numai la gandurile mele...
Inocenta noastra a fost perfecta, aproape perfecta, si asta prin imperfectiunea ei...

timpul vindeca toate ranile

Dupa cum am pus si numele, timpul vindeca si cele mai adanci rani. Se poate juca cu sentimentele tale cum vrei, nu poti ascunde nimic de el: este in orice si in oricine. Daca acum te certi cu unul dintre cei mai buni prieteni ai tai, la un momentdat, in timp o sa va impacati, redevenind cei mai buni. Timpul vindeca tot. De la inimi frante, la distante, sentimente si perceptii.
Insa nu poate vindeca ranile lasate de sentimente inutile, sau lacrimi cazute in neant. Acestea se pierd si nu le mai gasesti. Totul este creat cu un scop. Scopul lui Dumnezeu cand a creat lumea, acest copil de 5 ani, care nu a stiu in ce joc se baga, a fost sa ne creeze pe noi, fiintele umane, si tot ceea ce ne inconjoara. A facut acest lucru...in timp. Nu ne-a invatat insa nimic din ceea ce ar fi trebuit sa facem. Ne-a lasat sa descoperim. Sa percepem singuri si sa intelegem la fel de singuri cum se face focul, sau ce sunt acelea sentimentele de ura, indiferenta, resemnare sau iubire.
A crezut ca daca Isi creeaza propriul teatru, acesta va iesi perfect. Dar suntem imperfecti, si perfecti tocmai prin imperfectiunea noastra. Nu stim sa iubim sincer, dar iubim cu toata fiinta noastra, stim sa mintim, insa minciuna noastra este scumpa, si costa mult lumea din jur. Suntem indiferenti unul fata de ceilalti, dar in timp ne aducem aminte de cei de langa noi, si ii intrebam cum le mai este. Ii uram pe cei mai presus si mai (im)perfecti decat noi, dar le admiram forta de a trece prin viata cu capul sus. Ii jicnim pe cei care ne sunt inferiori, insa ne jicnim pe noi insine, datorita lipsei spiritului de fraternitate care ne leaga.
Dar revin la subiectul principal: timpul. In zilele de azi timpul costa bani, banii find facuti in timp. Totul se rezuma la cercul vicios al timpului. Nimic ce a trecut prin aceasta perioada nedeterminata numita timp, nu iese la fel cum a intrat. De cand ne nastem, pana cand devenim una cu pamantul, ne transforman, trecand prin timp.

alte luni

Yee...vineri vine vacanta...mirifica vacanta de vara. Dar sincer un inceput mai prost nu se putea! Acum a trebuit sa ne certam si sa punem capat...si nu, nu ma refer la Cristy. Ma refer la...well la fosta cea mai buna prietena a mea...oricum nu mai conteaza...dar lipsa ei este simtita si va fi simtita in tot ceea ce ma reprezinta...anyway vacanta aceasta am planuri mari, atat familiar cat si cultural...dar totul o sa se termine in cateva simple luni...numai simple luni!

Sophie Ellis-Bextor - I won't change you

"I used to change my accent, change my stance
My phone number, the way I dance
Some people change lovers like they change their sheets
But I won't change you honey, you're for keeps

I used to think I had to change the way I am
To feel better, to get a man
But once I stopped trying I fell for you
You fell for me so I'll stay the same for you

Oh yeah I know that I'm not perfect baby
Oh yeah it's no reason to go crazy
Oh yeah boy you can always count on me
For better or for worse I will always put you first

Now that I have found you
You've changed my life
Cos you're the one who showed me
I have everything right
We're never gonna differ cos we know it's true
So don't change me and I won't change you

I used to change my style like I changed my mind
I tried to change a tyre but I'm not that way inclined
Tried to change my figure my diet too
I'll still change my underwear if that's O.K with you
But after seeing you I know that here is best

Oh yeah the world can sometimes make you feel bad
Oh yeah but don't forget the things you have
Oh yeah boy you can always count on me
In sickness and ïn health baby always be yourself"

melodia asta reflecta adevarul...Adevarul meu interior...

mesaje uitate

Telefoanele mobile, dupa mine, sunt cea mai geniala inventie, cu toate ca ne-au acaparat viata intr-un fel sau altul. Mesajele sunt calea de-a a transmite idei sau ganduri...mincinoase. de ce zic mincinoase? pentru ca asa este. Nu sti niciodata ce este in spatele mesajului, ce minte la conceput, ce geniu ascuns s-a pierdut printre paginile acelui mesaj.

Mesajele uitate, la mine sunt un lucru de baza. Insa ma uitam acum cateva zile prin vechile mesaje(si da, le pastrez pe acelea pe care le consider importante) de la diferiti. Si am descoperit ca poti primii mesaje de la cine nu te astepti, exact atunci cand te astepti mai putin. E un sentiment placut sa sti ca cineva se gandeste la tine, atunci cand ai nevoie, chiar fara sa te astepti la asa ceva. Nu pot fi mesaje uitate, cel putin nu din partea mea. Sunt mesajele de care imi voi aduce aminte, poate si peste multi ani, dar mai ales imi voi aduce aminte de persoanele care au scris acele mesaje, pentru ca fara sa stie m-au facut sa zambesc atunci cand eram la pamant.

Poate am trai intr-o lume diferita daca lumea ar incepe sa tina putin la cei de lnaga, sa ii sprijine, sau macar sa le trimita un SMS fara nici un motiv si fara nici un sens bine intentionat. sa il trimita pur si simplu. Poate cineva o sa pateasca ca mine, cand este suparat sa zambeasca, fiind constient de faptul ca cineva, undeva se gandeste la el.

Cum l-am intalnit, pe...El? Un EL perfect pe care poate numai eu il vad asa...il vedem zilnic, si poate numai pe el il vedeam. Ii urmaream fiecare miscare, incepusem sa ii cunosc fiecare obicei. Il studiam in liniste, in toata acea ingramadeala din curtea scolii, fara ca el macar sa ma observe sau sa stie ca exist. Curtea devenea tot mai galagioasa, iar eu tot mai adancita in...mine si in gandurile mele. Traiam un vis...Poate inca mai traiesc unul, un cosmar transmormat acum in vis frumos.

Prima data cand am vorbit, ma rog...mai mult el a vorbit, eu doar am stat si am ras (chicotit) la ceea ce el spunea. Si totusi imi amintesc si acum gustul inconfunabil al inghetatei de frisca, cacao si fructe, pe care sincer am savurat-o ca si cand ar fi fost prima mea inghetata de pana atunci: singura, adancita in ganduri...

Si acum sentimentul acela numit iubire...ciudat sentiment...a pus stapanire pe amandoi...pacat pentru el, ca trebuie sa ma suporte:)) Tnx Cristy ca ma suporti