Cum l-am intalnit, pe...El? Un EL perfect pe care poate numai eu il vad asa...il vedem zilnic, si poate numai pe el il vedeam. Ii urmaream fiecare miscare, incepusem sa ii cunosc fiecare obicei. Il studiam in liniste, in toata acea ingramadeala din curtea scolii, fara ca el macar sa ma observe sau sa stie ca exist. Curtea devenea tot mai galagioasa, iar eu tot mai adancita in...mine si in gandurile mele. Traiam un vis...Poate inca mai traiesc unul, un cosmar transmormat acum in vis frumos.

Prima data cand am vorbit, ma rog...mai mult el a vorbit, eu doar am stat si am ras (chicotit) la ceea ce el spunea. Si totusi imi amintesc si acum gustul inconfunabil al inghetatei de frisca, cacao si fructe, pe care sincer am savurat-o ca si cand ar fi fost prima mea inghetata de pana atunci: singura, adancita in ganduri...

Si acum sentimentul acela numit iubire...ciudat sentiment...a pus stapanire pe amandoi...pacat pentru el, ca trebuie sa ma suporte:)) Tnx Cristy ca ma suporti