This is for who I am.

Cine sunt eu de fapt? Cine sunt oamenii? Sau mai corect spus: Ce sunt oamenii? Care e rolul nostru pe pamant? Recent am inceput o carte care vrand, nevrand a inceput sa imi descrie lumea in care traim cu adevarat, si poate mi'a raspuns unor intrebari, la care multi nu au stiut raspunsul. E o carte pe care multi probabil o vor considera o tampenie, asta daca o vor citii, sau vor avea macar curajul sa o deschida.

Lasand la o parte cartile, literatura si realitatea, am ajuns sa cred ca absolut totul se intampla dintr'un motiv, si fiecare lucru facut este facut cu un scop. Cum ar fi de exemplu faptul ca m-am impacat cu fostul meu prieten, sau faptul ca, corespondez cu Andrei prin mailuri si el ma roaga sa il scot de la ignore, sau simplul fapt ca merg in tabara la Voineasa. Poate chiar a trebuit sa fac cunostiinta cu Steve & Co., si chiar a fost necesar ca Elena sa se supere pe mine din God-knows-what-reason, si poate ca tabara in Corfu nu a fost chiar un dezastru. Bine, chiar nu a fost. Am avut ocazia sa cunosc multe lucruri, si sa vorbesc cu multe persoane, pe care eu una nu as fi crezut vreodata ca le voi cunoaste. Cum e Teea de exemplu, care e cea mai nebuna si mai draguta persoana, si cu care ma inteleg genial de bine. Ne'am inteles bine numai dupa 5 minute de cand am vorbit prima data. Sau Teo Neata si Oana, sau Pucu', sau Adi, sau Betty si toti ceilalti. Sau Mihay...dragul de Mihay, cu "Locul nostru secret". Ow, I miss that place alot. Cred ca vacanta asta a trecut prea repede. Deja e sfarsitul lui August, si mi'e dor de multe lucruri. A fost o vacanta pe care am simtit'o cu toate simturile, dar ar fi putut fi mult mai bine, sau mult mai lunga. Toamna o sa treaca la fel de repede, si apoi Decembrie, Ianuarie, Februarie. Mi-e frica de lunile astea. "prietena mea a mai zis multe lucruri care se leaga si de mine...sau cel putin..de ceea ce simt eu...doar de aia suntem prietene...de aceea in februarie...in saptamana aia cretina...amandoua am plans...si amandoua am incercat sa o facem pe cealalta sa nu mai planga...asta ne'a unit...si imi place...

"Mai stii cum era in februarie?

Cum eu plangeam, iar voi radeati pentru ca eu sa nu mai plang?

Cum spuneati ca sunt "draguta" cand nu eram constienta?

Cum va uimeam pe toti, doar fiindca existam?

Cum speram ca e si EL acolo?

Cum EL a disparut?

Dar mai stii ... ?" "

Hey, inca suntem printre cele mai bune prietene, inca e mereu acolo, langa mine sa ma ajute, si inca sunt langa ea sa o sprijin. Mi'e dor de Oana, acum e in Turcia, si abia astept sa se intoarca. In plus, de aia mi'e frica de Februarie. Dar pana atunci, am un Septembrie peste care trebuie sa trec, am o tabara in care o sa ma distrez. Mai e mult pana in Februarie. Mai e mult chiar si pana in Decembrie. Dar timpul o sa fie mult prea scurt.

And this was For who I am.