happy ever after

You always make my day better... Sunt mai fericta ca oricand. Ma faci sa zambesc si cand te uiti urat la mine. Te iubesc pe zi ce trece mai mult. Cand ma certi ma simt ca un copil din ala mic, care nu vrea decat sa fie tinut in brate. Ma intelegi, nu ma critici, si ma aceepti asa cum sunt: nebuna, isterica si indragostita nebuneste de tine:*:*:* Esti al meu si sunt a ta:*:*:*>:D<>:D<>:D< Ok poate suna prea pompos ceea ce am scris mai sus, dar sincer nu exista, sau cel putin nu imi gasesc cuvintele necesare ptr a putea descrie ce simt ptr tine:* Te iubesc:*:*:*

just sad

sa zicem ca am evoluat. m-am maturizat din punct de vedere mental. nu mai sunt copila care plange din orice. nu zic ca am uitat sa plang, desi se poate spune si asa. Sau in loc de maturizare m-am facut din ce in ce mai mica, mai speriata. ma inspaimanta lumea in care traim. Numai gandul ca incepe scoala, ca trebuie sa ma reintorc in acel loc atat de familiar si rece, ma face sa ma simt pustie.
Oricum ideea e ca m-am schimbat. Ei m-au schimbat. Ei, toti cei care ma inconjoara. mai nou sunt inspirata, de tot ceea ce vad, aud, simt. Am invatzat sa ma eliberez de toate sentimentele care pun stapanire pe mine. Am invatat sa scriu, despre mine, despre ei, despre noi.
Am pus un titlu gresit, pentru ca nu se poate spune ca sunt trista...Am fericire trista. sau o trista fericire... oricum ideea este ca sunt bine dispusa, desi putin ingandurata.

Lista lucrurilor

Din lista lucrurilor pe care le iubesc:

*Baschetii mei dungati

*painea prajita

*negrul

*ceaiul negru

*Emily the Stranger

*fotografiatul

*muzica buna

*Emo stuff

Din lista lucrurilor pe care le urasc:

*Manelele

*majoretele

*Incultura

*Paianjenii

Dar eu, ca persoana in aceasta viata nu pot ura pe cineva sau ceva. Ura este ceva mai presus de noi. Dar nu mai are sens sa iti incarc tie memoria, tu, pers care o sa citesti asta, cu ideile mele legate de tot ce ne inconjoara.

Pustietatea vietii

Incep sa ma pierd in pustietate. Pustietatea timpului. Privesc cerul, iar Luna ma priveste pe mine. Sute de amintiri si imagini ma napadesc, ma tortureaza prin prezenta lor. Percep o imagine vaga a amintirilor mele. Alerg prin mintea dublurii mele, ii scotocesc si caut tot mai adanc in sufletul ei. Privesc tablouri vechi, persoanele dragi mie imi sunt necunoscute. Parca o data am cu tine si cu mine la mare. O data am stat de malul adancului albastru. O data te-am iubit... De ce o singura data, si nu de mai multe ori? Poate pentru ca ai fost unic in felul tau, si nu te-am meritat decat o data. Privesc luna, si incep iarasi sa alerg, incercand sa supravietuiesc. Ma impierdic si cad. Astept sa imi amintesc ceea ce a fost. Dar tot ce a trecut, este doar o vaga imagine a ceea ce am fost amandoi. Si nu mai are rost. Intr-un tarziu as vrea sa ma trezesc, sa incep din nou sa traiesc.

Deschid ochii. Ma privesc uimita cum stau si scriu pe prispa unei vechi case taranesti. Privesc si imi amintesc ca tot ceea ce sunt, este numai dublura a ceea ce pot fi, sau ceea ce am fost.

Te urasc...sau mai bine Te iubesc
Te iubesc, adica iubesc sa stiu ca te-am iubit...amintirea serii petrecute cu tine in balansoar, imi vine si acum in minte. Imi vine greu sa recunosc ca te-am pierdut...ca ai renuntat...iar acum, intreaga mea existenta, in momentul de fata, se rezuma numai la gandurile mele...
Inocenta noastra a fost perfecta, aproape perfecta, si asta prin imperfectiunea ei...

timpul vindeca toate ranile

Dupa cum am pus si numele, timpul vindeca si cele mai adanci rani. Se poate juca cu sentimentele tale cum vrei, nu poti ascunde nimic de el: este in orice si in oricine. Daca acum te certi cu unul dintre cei mai buni prieteni ai tai, la un momentdat, in timp o sa va impacati, redevenind cei mai buni. Timpul vindeca tot. De la inimi frante, la distante, sentimente si perceptii.
Insa nu poate vindeca ranile lasate de sentimente inutile, sau lacrimi cazute in neant. Acestea se pierd si nu le mai gasesti. Totul este creat cu un scop. Scopul lui Dumnezeu cand a creat lumea, acest copil de 5 ani, care nu a stiu in ce joc se baga, a fost sa ne creeze pe noi, fiintele umane, si tot ceea ce ne inconjoara. A facut acest lucru...in timp. Nu ne-a invatat insa nimic din ceea ce ar fi trebuit sa facem. Ne-a lasat sa descoperim. Sa percepem singuri si sa intelegem la fel de singuri cum se face focul, sau ce sunt acelea sentimentele de ura, indiferenta, resemnare sau iubire.
A crezut ca daca Isi creeaza propriul teatru, acesta va iesi perfect. Dar suntem imperfecti, si perfecti tocmai prin imperfectiunea noastra. Nu stim sa iubim sincer, dar iubim cu toata fiinta noastra, stim sa mintim, insa minciuna noastra este scumpa, si costa mult lumea din jur. Suntem indiferenti unul fata de ceilalti, dar in timp ne aducem aminte de cei de langa noi, si ii intrebam cum le mai este. Ii uram pe cei mai presus si mai (im)perfecti decat noi, dar le admiram forta de a trece prin viata cu capul sus. Ii jicnim pe cei care ne sunt inferiori, insa ne jicnim pe noi insine, datorita lipsei spiritului de fraternitate care ne leaga.
Dar revin la subiectul principal: timpul. In zilele de azi timpul costa bani, banii find facuti in timp. Totul se rezuma la cercul vicios al timpului. Nimic ce a trecut prin aceasta perioada nedeterminata numita timp, nu iese la fel cum a intrat. De cand ne nastem, pana cand devenim una cu pamantul, ne transforman, trecand prin timp.

alte luni

Yee...vineri vine vacanta...mirifica vacanta de vara. Dar sincer un inceput mai prost nu se putea! Acum a trebuit sa ne certam si sa punem capat...si nu, nu ma refer la Cristy. Ma refer la...well la fosta cea mai buna prietena a mea...oricum nu mai conteaza...dar lipsa ei este simtita si va fi simtita in tot ceea ce ma reprezinta...anyway vacanta aceasta am planuri mari, atat familiar cat si cultural...dar totul o sa se termine in cateva simple luni...numai simple luni!