Forgive Me

Pot sa imi cer iertare? Pentru toate lucrurile gresite pe care le-am facut, pentru toate persoanele pe care le-am dezamagit si le-am ranit. Pentru simplul fapt ca nu stiu ce se petrece in lumea mea. Poate sunt si eu schizofrenica, la fel ca personajul Eduard, din "Veronica se hotaraste sa moara" de Paulo Coelho. Poate mi-am creeat ziduri inalte, care imi construiesc incet o lume numai a mea, fara sa aud sau sa simt nimic din realitate.
Poate de aceea vreau sa imi cer iertare, in special de la acele persoane, carora le gresesc, chiar si fara sa vreau. Imi cer iertare pentru toate vorbele pe care nu le-am spus la momentul potrivit, pentru unele secrete spuse si celorlalti.

Vreau sa imi cer scuze fata de:
*Oana, pentru ca uneori o scot din sarite, si o fac sa ma urasca; pentru ca i l-am luat pe Liv, iar ea m-a urat pentru asta; pentru ca de multe ori are dreptate si eu o urasc pentru asta; pentru ca a fost prietena mea cea mai buna, si cu toate ca ne-am certat, ma suporta si acum.
*Seba, pentru ca de cele mai multe ori l-am enervat atat de tare incat ii venea sa ma bata, si pentru ca am spus lucruri rautacioase legate de o persoana importanta pentru el; imi cer scuze si pentru ca nu am facut ce trebuia, atunci cand trebuia.
*Iuli, pentru ca nu stiu ce simt, si din cauza asta el trebuie sa sufere; pentru ca a ars un potret din cauza mea; pentru ca nu am fost in totalitate sincera, atat cu el cat si cu mine; pentru ca nu vrea sa ma asculte cand ii spun ca e foarte dragut si are multe calitati; imi cer iertare si poate pentru ca din cauza mea, e trist tot timpul, cu toate ca ceilalti nu observa lucrul acesta
*Steeve, pentru ca el e fratimio' si trebuie sa imi cer iertare, pentru ca uneori il scot din sarite cu intrebari tampite, dar stie ca il iubesc
*Ralucai, pentru simplul fapt ca simt ca trebuie sa imi cer iertare, pentru ceea ce am zis, si pentru ceea ce cred sau am crezut despre ea, si vreau sa ii spun inca o data "La Multi Ani!"
*Iuliei, pentru ca e cea mai buna prietena a mea, si am scos-o din sarite de multe ori; pentru ca o contrazic de multe ori; si pentru ca o iubesc ca ma ajuta de fiecare data, si pentru ca e mereu acolo langa mine
*Biancai, pentru ca nu am vrut sa ii spus ce se intampla; pentru ca m-am schimbat mult fata de ea; pentru ca uneori m-a enervat atat de tare, incat am vrut sa ii spun vreo doua, dar m-am abtinut, si consider ca am gresit; pentru ca nu i-am spus mereu ce ma deranjeaza la ea; pentru ca nici nu am sa fac lucrul acesta
*Lui Mihai, pentru ca de multe ori nu i-am spus in totalitate adevarul, sau daca i l-am spus am fost prea dura
*Elenei, pentru ca e baby a mea, fata de care am gresit in multe privinte, dar oricum nu mai conteaza
*Stefaniei, pentru ca am gresit fata de ea in legatura cu Mihai, dar acum o sustin orice ar fi
*Lui Chita, pentru ca in clasa a 8a, am facut mai tot timpul misto de el, si l-am refuzat mereu
*Oanei, pentru ca la inceput am avut o parere gresita despre ea, si pentru ca oricum nici acum nu o cunosc, insa cred ca este o persoana deosebita
*Ioanei Ciuca, pentru ca de multe ori am jignito, spunandui ca e grasa si naiva; insa o iubesc si o sa imi fie dor de ea daca se muta la Bucuresti
*Maicamii, pentru ca mai mereu urlu la ea, si ma cert cu ea din toate motivele posibile; pentru ca e cea mai buna prietena a mea, si am incredere in ea, iar ea ma asculta de fiecare data; pentru ca de multe ori imi vars nervii pe ea, fara nici un motiv, si fara ca ea sa aibe o vina; pentru ca o iubesc enorm si nu stiu sa arat asta; pentru ca ea oricum ma iubeste si imi iarta toate tampeniile
*Tatei, pentru ca il stresez si eu, cand bietul are foarte mult de lucru; pentru ca de multe ori doar ma fac ca il ascult, dar stiu ca are mereu dreptate; pentru ca uneori ii ies din cuvant, si tot cum vreau eu fac; pentru ca il iubesc prea mult, si fara el as fi total lipsita de aparare; pentru ca de multe ori fac remarci ironice la adresa lui si el se supara
*Lui Mihnea, pentru ca desii e verisorul meu, ma scoate din sarite de fiecare data cand are ocazia, si mie imi vine sa il omor si sa ii arunc cadavrul in Dunare; pentru ca il consider foarte imatur si imoral; si pentru ca e un idiot, la care tin neconditionat
*Tuturor celor pe care i-am ranit cel putin o data in viata, uneori si fara sa vreau; celor care ma vad pe strada, iar eu ma leg de felul in care arata sau se comporta; pentru ca uneori sunt ironica si critica cu toata lumea.

Sfarsitul Unui Inceput

De ce toata lumea, pe messenger, are la status ceva legat de despartirea de actualii colegi? Si de faptul ca oricum o sa fie impreuna si de acum in colo, cand cu totii stim ca nu este adevarat?
Nu vreau sa fiu pesimista. Dar simt ca oricat de mult am incerca, nu va mai fi la fel.
Astazi, parca s'a pus PUNCTUL acela, pe care il pui mereu cand vrei sa incepi o noua etapa in viata. Sau cel putin asa am simtit eu. O sa imi fie dor de absolut tot. Nu doar de colegi, ci si de persoanele minunate si speciale intalnite in Take, si nu ma refer strict la domnii profesori. Ma refer la "colegii" din scoala, la celelalte suflete vii, care au trecut pe langa mine timp de 2 ani de zile fara sa ii remarc. Clasa a8a a fost, din punctul meu de vedere, etapa in care am format cele mai multe prietenii, si din care am cele mai multe amintiri, De tot felul.
Nu vreau sa intru in detalii cu aceste amintiri, pentru ca sunt lucruri personale, amintiri si persoane care si'au lasat amprenta intr'o oare care masura asupra mea. (Fiecare intelege si/sau se simte)

Ideea e ca am ramas cu un gust placut dupa acesti 3 ani de studiu in Take, care este, si va fi mereu, "Scoala Tuturor Posibilitatilor"!

O sa imi fie dor de nebunii mei din "Familionul Fericit", pentru ca asta am si fost: o familie unita, si fericita din multe puncte de vedere.
O sa imi fie dor si de "Viitorii *mei* soferi de drujba" de la 8E(mancipati), pentru ca noi am fost mereu o clasa Unita si Cretina, si urata in mare masura de domnul Burduaza (pe care il salut respectuos, si imi cer scuze pentru greseala de nume). Insa sunt si vor fi mereu Colegutzii mei Crizatzi, pe care ii iubesc enorm, cu toate ca de cele mai multe ori i'am dat dracu.

Nu vreau sa plang, nici macar nu stiu daca voi putea plange.
Ma tem de ceea ce voi intalnii la liceu, imi este frica de posibilitatea de a ma simtii iarashi singura intr'o clasa de necunoscuti. Dar hey, toti mi'au spus ca au trecut si ei prin asa ceva, si ca e ceva normal. Dar nu e. Pentru ca ei nu au avut o clasa ca a mea, nu au avut un cerc de prieteni superbi asa ca ai mei.

E grea si dureroara despartirea. Dar de ce nu ar fi asa?

Oricum clasa a 8a va face mereu parte din mine, cu bune si cu rele.



*Astept commenturi de la toti care citesc asta.

Did You Ever?

Finally the hills are without eyes
They are tired of painting a dead man's face red
With their own blood
They used to love having so much to lose
Blink your eyes just once and see everything in ruins

Did you ever hear what I told you?
Did you ever read what I wrote you?
Did you ever listen to what we played?
Did you ever let in what the world said?
Did we get this far just to feel your hate?
Did we play to become only pawns in the game?
How blind can you be, don't you see?
You chose the long road, but we'll be waiting

Bye bye, beautiful...

Jacob's ghost for the girl in white
Blindfold for the blinded
Siblings walking the dying earth
Noose around a choking heart
Eternity torn apart
So toll now the funeral bells
"No need to die to prove a lie”

Did you ever hear what I told you?
Did you ever read what I wrote you?
Did you ever listen to what we played?
Did you ever let in what the world said?
Did we get this far just to feel your hate?
Did we play to become only pawns in the game?
How blind can you be, don't you see?
You chose the long road, but we'll be waiting

Bye bye, beautiful...

It’s not the tree that forsakes the flower
But the flower that forsakes the tree
Someday I’ll learn to love these scars
Still fresh from the red-hot blade of your words ...
How blind can you be, don’t you see...
...that the gambler lost all he does not have...

Did you ever hear what I told you?
Did you ever read what I wrote you?
Did you ever listen to what we played?
Did you ever let in what the world said?
Did we get this far just to feel your hate?
Did we play to become only pawns in the game?
How blind can you be, don’t you see?
You chose the long road but we’ll be waiting

Bye bye, beautiful
Bye bye, beautiful
bye bye, beautiful
Bye, bye, bye, bye.



"A iubi înseamna suferinta. Pentru a evita suferinta, nu trebuie sa iubesti. Dar atunci suferi pentru că nu iubesti. Aşa că a iubi înseamnă suferinta, a nu iubi înseamna suferinta, suferinta înseamna suferinta. A fi fericit înseamna iubire, asa ca a fi fericit înseamna suferinta, asa că nefericirea înseamna iubire, sau iubirea înseamna suferinta, sau suferinta din prea multă fericire..." asta e un citat din "Love and death" de Woody Allen.

Deci daca iubirea e suferintza, suferintza e suferintza, fericirea e iubire deci e si ea parte din suferinjtza, atunci nefericirea ar trebuii sa fie iubire insa iubirea e suferintza, ceea ce inseamna ca si nefericirea e suferintza. Dar pana la urma iubirea este infinita si cuprinde absolut totul. Prin urmare si suferintza este infinita, gasinduse in tot si toate. Atunci inseamna ca noi cand iubim de fapt suferim prin sentimentele noastre. Si suferim si atunci cand credem ca ne'am gasit perechea, insa aceasta ne lasa pentru ceva "nou", "mai bun", sau din simplul motiv ca nu mai simte nimic.
Asta ar insemna ca nu mai simte nici suferintza, ceea ce ar fi bine, intr'un fel.
Dar la un nou sentiment de iubire tot se ajunge. Deci si la un nou, sau vechi sentiment de suferintza.

Pai si atunci noi de ce continuam sa ne atasam de anumite persoane, afirmand cu zambetul pe bu

Pfff...Sfarsit de aprilie

Mai e o zi si se termina Aprilie.

Ce a insemnat aprilie pentru mine?
A fost ca o continuare a lui Februarie:))
Da stiu...Lame ai putea spune.

Sau a fost un Decrembrie-Ianuarie fara EL:))
Mai tii minte cand spuneam "Nu pot traii fara surasul lui? Cum el face sa apara soarele chiar si atunci cand ploua?"
Acum am invatat ca POT traii si fara surasul lui, dar ca oricum soarele meu a uitat de mult sa mai rasara.

Dar ce semnifica soarele, norii, viata, iubirea, cand peste o saptamana incep tezele? Cand peste o saptamana sunt "Examele"? Cand atunci mi se decide viitorul? Bine...cand atunci fac primul pas spre alegerea viitorului meu? Cand atunci incepe sa se contureze Viata mea din punct de vedere social? Pai...inseamna sustinere morala si psihica. Cu toate ca in perioada asta am sa fiu si cu moralul si cu psihicul la pamant. But how cares?:)) Oricum moralul meu e LOW de mult. Oricum acest Aprilie a fost naspa. Sau cel putin sfarsitul lui asa este.
Like...Azi m'am "certat" cu cea mai buna prietena...Yeah...and now it's all so fucked up. Toata lumea a zis ca o sa se impacam...probabil...like...how knowS? Eh...asta m'a demoralizat a'lil...

Oricum...Faptul ca mi-e dor de EL...that's lame. And sad.

Bun. Deci e sfarsit de aprilie.
Cuvinte care sa descrie Aprilie pentru mine? Nesiguranta, teama, vulnerabilitate, fericire, soare, nori, noi fara TU, EU fara TU, amintiri, zambete, certuri, impacari, despartiri, Paste, liniste sufleteasca, familie, Multa mancare, flori si fluturi.

Ce mai...it's been a hell of a month...But I Liked it.

**Scuze pentru anumite cuvinte.
**Miss Mihay>:D<

Indoieli...curiozitati...

De ce vorbesc mereu despre ceva din trecut?
Ceva ce s'a intamplat...
Si poate chiar ceva ce nu voi mai putea traii?
De ce vorbesc mai mereu despre TINE?
De nu pot sa mi te scot din minte? Si de ce nu scap odata de amintirea ta?
E aiurea ca vorbesc despre iarna, can acum suntem la sfarsitul lui Aprilie, maine e Inaltarea Domnului...si eu vorbesc despre iarna... Ajung sa cred ca sunt patetica...chiar nebuna...

Dar poate aceasta *intoarcere-mereu-la-trecut* a mea, este din cauza ca...ah, pai probabil din cauza ca nu vreau si nici nu pot sa te uit, asa cum am mentionat si in blogurile trecute.

Asta-seara, am purtat o discutie destul de draguta cu Ana, o fosta colega. Era legat de Iubire. Mi'a tot spus ca NU merita sa iubim, NU merita sa ne indragostim. I-am dat dreptate intr'un fel...Dar greseste.

Merita sa ne indragostim doar pentru a avea inima rupa/sufletul ranit, Ca mai apoi sa vindecam toata aceasta durere printr-o noua dragoste...Totul sa fie ca intr'un ciclu perfect... Iubesti -> Suferi -> Descoperi o noua iubire -> Ranile se vindeca -> Iubesti din nou ->Suferi din nou...

si tot asa...la nesfarsit...

Ma intreb oare, daca acest Dumnezeu al nostru, chiar ne-a lasat pe pamant, doar pentru a putea lua parte la acest Life-Circle al iubirii.
Totul e posibil, Nimic nu e sigur.

Asa cum nu sunt nici eu sigura ca tu chiar ai citit randurile astea scrie in zadar...singura mea cale de descarcare, fara sa ma incurc in cuvinte. Sti ca asa fac.
Sti ca ma balbai cand trebuie sa spun ce am pe suflet. Si mai sti ca doar asternand intr-un jurnal virtual ceea ce simt, iti pot "Spune" totul.
Cum am zis...este doar o posibilitate ca tu sa citesti asta...E posibil sa simti anumite lucruri cand "revezi" amintirile mele scrise...e posibil sa nu te intereseze...sau daca te intereseaza, sa nu zici nimic, doar pentru ca asa-esti-tu!
Uneori poate e mai bine sa nu imi zici nimic, cu toate ca sti ca sutele/miile de cuvinte scrie aici, si nu doar aici sunt despre tine, sau sunt legate de ceea ce simt/am simtit pentru tine. Dar si asta este doar o probabilitate... Nu mai indraznesc sa iti spun nimic. Pentru ca mi'e frica de ceea ce crezi...Mai ales dupa *Ziua Aia*

La multi ani, dragul meu mitza! si felicitari, ca a iesit o chestie super.
Stiu ca nu ti'am zis asta pana acum. dar totul are un inceput si un sfarsit.

Well, probabil, dar mai mult ca sigur am batut campii cu gratie aici, si din cauza faptului ca...ma plictisesc...sau ca nu a fost EL on in timp ce am scris...sunt lucruri zise in graba...

*Tnx Ana pentru discutia de azi.
*Tnx Mihay pentru aprecierile scrierilor mele.

Paste Fericit la toti ce au citit.

Ploua...

Ploua...

De ce nu ninge?

De ce imi este frica?

De cine imi este frica, mai bine zis...

Mi'e frica de...de mine...de tine...de ceea ce crezi...

Ma tem de ziua de maine

Ma tem de soare

De prieteni

De vise inutile...

Si totusi sper...si visez

Sper la ceva mai bun

Visez la trecut...

Ma bantuie...
Amintirea ta ma bantuie...

Si totusi nu vreau sa te uit...

Sau poate nu pot.

De ce?

Asta nu mi'o pot explica...Ai insemnat intreaga fericire pentru mine...erai ca un sistem solar...Ma eclipsai...si totusi am iubit asta...si inca iubesc acest lucru...

Sau vreau sa iubesc acest lucru...

Vreau sa imi fac rau cu simpla ta amintire...

Stiu ca a trecut prea mult timp...ca s'au intamplat prea multe lucruri...

Dar...poate si tu, la fel ca mine...Privesti in urma...si poate si tu te gandesti, "ce s'ar fi intamplat daca nu ar fi fost acel Februarie...acea tabara..."

Uneori ma uimesc si pe mine...

Ma uimesc ca inca mai pot privii inapoi...
Ca si acum, daca inchid ochii, te vad zambind...

Ma chinuie parfumul tau, care a ramas impregnat in toate lucrurile mele...

Ma simt vulnerabila...si asta ma intristeaza...

Ma intristeaza faptul ca nu pot spune ce am pe suflet...bine spun...dar poate nu cui ar trebui...totul e trist de fiecare data cand sunt eu fericita...pacat ca am nu sunt...pacat ca oricum totul e trist acum...

Ma intreb oare de ce nu privim la cer mai des? De ce nu zambim? De ce nu culegem flori mai des? De ce privim cu ura pe toti cei din jurul nostru???

Raspunsul e simplu: pentru ca ne temem de iubire...ne temem sa o acceptam...si daca o acceptam ne temem sa o pastram pentru ca, credem ca oricum nu va rezista mult in vietile noastre. Si in felul asta renuntam la ea, fara sa ne gandim la consecinte...fara sa credem, sau sa speram ca o mai putem recupera...

As vrea ca Picaturile de ploaie

Sa ma acopere intr'o imbratisare

Si sa imi canti din nou iubire

Sa iti aud glasul spunand "asta e o nebunie!"

sa ne privim adanc in ochi

Si sa vedem cum soarele apune

Si iar sa fim doar EU si TU

Sa fim mereu doar noi

Sa fie iarasi iarna

Sa ninga peste noi...
si sa fugim, pierduti in lume
Ca sa uitam de VOI.

Astept sa ninga...

am citit de curand blog'ul unei prietene si era exact asa..."

Iti amintesti cum ningea in februarie?

Iar noi ne certam fiindca eu nu conteneam cu plansul?

Pentru ca eu plangeam din cauza lui?

Acel EL care-mi canta ca e fericit, cand eu nu eram?"

acum chiar astept sa ninga, sa fie din nou februarie...dar nu...nu februarie...decembrie...sau ianuarie...sa mai fie o data ziua mea...sau sa fie 24 decembrie, sa ninga si sa fim doar Eu si EL...da da da...EL...acel el care ma facea sa plang si apoi plangea pentru ca eu plangeam...sau imi stergea lacrimile...si zambea ca sa zambesc si eu...cate amintiri am cu EL...amintiri care blocheaza usa trecutului si nu ma lasa sa o inchid...sau poate sunt eu Prea-nu-stiu-cum, si nu vreau sa inchid usa...poate imi place sa ma amagesc singura...
mai sti, cum in februarie s'a ruinat totul in jurul meu? cum a plecat fara sa priveasca inapoi...mai sti cum am vrut sa fac cel mai nebunesc lucru? crezand ca asta mi'l poate aduce inapoi?
prietena mea a mai zis multe lucruri care se leaga si de mine...sau cel putin..de ceea ce simt eu...doar de aia suntem prietene...de aceea in februarie...in saptamana aia cretina...amandoua am plans...si amandoua am incercat sa o facem pe cealalta sa nu mai planga...asta ne'a unit...si imi place...

"Mai stii cum era in februarie?

Cum eu plangeam, iar voi radeati pentru ca eu sa nu mai plang?

Cum spuneati ca sunt "draguta" cand nu eram constienta?

Cum va uimeam pe toti, doar fiindca existam?

Cum speram ca e si EL acolo?

Cum EL a disparut?

Dar mai stii ... ?"

asa eram si eu...speram...si poate inca sper sa fie iarashi langa mine...sa ne intoarcem iarashi la acel 24 decembrie...cel mai frumos craciun din viatza mea...
el m'a invatzat si mi'a aratat cum este cel mai perfect craciun...nu am fost singura...primul craciun cand nu am fost singura...cred ca am uitat sa ii zic cat de fericita am fost...probabil am uitat sa ii multzumesc pentru fericirea mea...
si totusi, chiar vreau sa ninga...

sa ninga si ATAT.