This is for who I am.

Cine sunt eu de fapt? Cine sunt oamenii? Sau mai corect spus: Ce sunt oamenii? Care e rolul nostru pe pamant? Recent am inceput o carte care vrand, nevrand a inceput sa imi descrie lumea in care traim cu adevarat, si poate mi'a raspuns unor intrebari, la care multi nu au stiut raspunsul. E o carte pe care multi probabil o vor considera o tampenie, asta daca o vor citii, sau vor avea macar curajul sa o deschida.

Lasand la o parte cartile, literatura si realitatea, am ajuns sa cred ca absolut totul se intampla dintr'un motiv, si fiecare lucru facut este facut cu un scop. Cum ar fi de exemplu faptul ca m-am impacat cu fostul meu prieten, sau faptul ca, corespondez cu Andrei prin mailuri si el ma roaga sa il scot de la ignore, sau simplul fapt ca merg in tabara la Voineasa. Poate chiar a trebuit sa fac cunostiinta cu Steve & Co., si chiar a fost necesar ca Elena sa se supere pe mine din God-knows-what-reason, si poate ca tabara in Corfu nu a fost chiar un dezastru. Bine, chiar nu a fost. Am avut ocazia sa cunosc multe lucruri, si sa vorbesc cu multe persoane, pe care eu una nu as fi crezut vreodata ca le voi cunoaste. Cum e Teea de exemplu, care e cea mai nebuna si mai draguta persoana, si cu care ma inteleg genial de bine. Ne'am inteles bine numai dupa 5 minute de cand am vorbit prima data. Sau Teo Neata si Oana, sau Pucu', sau Adi, sau Betty si toti ceilalti. Sau Mihay...dragul de Mihay, cu "Locul nostru secret". Ow, I miss that place alot. Cred ca vacanta asta a trecut prea repede. Deja e sfarsitul lui August, si mi'e dor de multe lucruri. A fost o vacanta pe care am simtit'o cu toate simturile, dar ar fi putut fi mult mai bine, sau mult mai lunga. Toamna o sa treaca la fel de repede, si apoi Decembrie, Ianuarie, Februarie. Mi-e frica de lunile astea. "prietena mea a mai zis multe lucruri care se leaga si de mine...sau cel putin..de ceea ce simt eu...doar de aia suntem prietene...de aceea in februarie...in saptamana aia cretina...amandoua am plans...si amandoua am incercat sa o facem pe cealalta sa nu mai planga...asta ne'a unit...si imi place...

"Mai stii cum era in februarie?

Cum eu plangeam, iar voi radeati pentru ca eu sa nu mai plang?

Cum spuneati ca sunt "draguta" cand nu eram constienta?

Cum va uimeam pe toti, doar fiindca existam?

Cum speram ca e si EL acolo?

Cum EL a disparut?

Dar mai stii ... ?" "

Hey, inca suntem printre cele mai bune prietene, inca e mereu acolo, langa mine sa ma ajute, si inca sunt langa ea sa o sprijin. Mi'e dor de Oana, acum e in Turcia, si abia astept sa se intoarca. In plus, de aia mi'e frica de Februarie. Dar pana atunci, am un Septembrie peste care trebuie sa trec, am o tabara in care o sa ma distrez. Mai e mult pana in Februarie. Mai e mult chiar si pana in Decembrie. Dar timpul o sa fie mult prea scurt.

And this was For who I am.

Finally Leaving.

In sfarsit plec. Unde? Undeva far away from here.
Nu mai stiu ce e cu mine. Si asta se intampla de ceva vreme incoace:-?
Ma simt aiurea fara motiv. Sentimente, peste sentimente, peste amintiri se abat asupra mea.
E bine ca plec, ca poate imi voi da seama ce vreau si ce simt. Dar ma simt naspa. Si imi va fi dor de ei, de nebunii mei...stiu ca pe ei putin ii doare ca plec. Le'am spus. Un om in plus sau in minus e tot aia, mai ales cand acel om sunt eu.

Happy thoughts:

*M-am impacat cu Oana, and I'll miss her most>:D<
*Dayana e my hore, si o iubesc si o sa ii duc dorul rau de tot:-< >:D<
*Yulli...e my bro' si e singurul dispus sa ma asculte no matter what. Si vreau sa ii multumesc pentru asta. I'm gonna miss him 2>:D<:X
*Steven...Steeve e Steeve, si e fratele meu cel distrus si idiot, pe care oricum il iubesc, oricat de mult m-ar fi enervat in ultimele zile. And I know he quit smoking 4 me:"> apreciez>:D<>:D<>
*Kiddu'...ce m-as face eu fara kidu'? probabil nu as mai iesii din casa. *bine, mint:)) as iesii oricum cu oana, dar intentia conteaza, right???* Cu kidu' asta am avut eu unele probleme, but now i kinda care for her>:D<>:D<
*Kathy & Giorgi:X ele sunt copilele mele:X:X care fac Semaforul cu Iulia:)) *hey...a fost o gluma sa stiti:))* Le iubesc si o sa imi fie dor de ele>:D<
*Ioana...scumpa de ioana:X ea e ciufulica' si o iubesc si o sa ii duc dorul:X
*Ella:X ea e tarfa mia creatza:X si o iubesc:X si o sa fim colege de liceu:X si avem amandoua suvite muov:X *bine, ale ei sunt mult mai faine:">* Miss her:X
*Oana, omuletul meu suparat pe viata:X:X care e plecata far far away:X imi e dor de ea de pe acum>:D<>
*Iulia:X:)) Spaniola lu' mama:X *bine, nu cred ca am scris corect, but who cares?:))* care tre sa imi aduca ceva misto de la spanioli:X imi e dor de ea:X si o iubesc mult mult mult
*Toti ceilalti pe care v-am uitat...pai...o sa imi fie dor de voi>:D<>

De Familionul Fericit nu o sa imi fie dor:X Cu nebunii de ei plec in Grecia:X si o sa fie "party all night long" Can't wait 4 tomorow:-S

>:D<

De ce?

De ce incerc sa fug, sa scap de tot? Oricum stiu ca nu am sa reusesc.
De ce incerc sa ma mint ca totul va fi bine, cand de fapt, nimic nu este cum ar trebui? Sau totul este exact asa cum trebuie sa fie, poate.
De ce nu e nimic cum vreau eu sa fie? Dar cine sunt eu?
Nici eu, cea care scriu acum aici, nu cred ca mai stiu.
M-am pierdut pe mine, si totusi m-am regasit.

As vrea sa fac lucruri de care am uitat, sau pe care nu le-am facut, niciodata. Mi-ar place sa alerg si sa tip cat ma tin plamanii, sa pot zbura, sa ajung departe de aici, fara ca lumea din jurul meu sa spuna "Esti nebuna. Nu ai voie sa tipi si nici sa alergi. Distrugi linistea." sau "Esti nebuna. Nu poti zbura, nimeni nu o poate face. Zbori doar daca esti intr-un avion, si nici cum doar visand asta" .

All Good Things Must Come To An End

Totul se termina, asa cum incepe: prea repede. Dar poate ca e mai bine asa. De fapt mai mult ca sigur e mai bine asa. Mult mai bine.

Am nevoie de o pauza. Cat mai repede. Am nevoie sa stau din nou cu nebunii mei. Cu totii avem nevoie de asta. Am nevoie sa fiu din nou ce eram. Am nevoie sa discut cu cineva.

Am nevoie sa plang. De fapt chiar o fac. Bine, incerc sa ma abtin, pentru ca e mama in camera.

Maine e ziua lui Mihay. Doamne cat asteptam ziua asta. O sa se stranga gasca...Macar o parte din ea.

Si aveai/ai dreptate. M-am schimbat. Nu stiu in ce fel, dar m-am schimbat. Nici nu stiu cat de mult am facut-o. Oricum ai avut dreptate. You always Do.

Si Oana a avut dreptate. She always does.

Si nu conteaza cine cu cine se cearta, sau din ce motiv. Eu ma simt vinovata. Si nu ma intereseaza nici ce zice Steeven, nici ce zice Oana, nici nimeni. Eu renunt, intr-un fel sau altul.

Imi e dor de scoala. Imi e dor de Craciun, de ziua mea, de ziua Iuliei, de ziua lui Denny, de revelion...de tot. Imi e dor de ei. Dar maine ne vedem, si o sa fie bine.

Like oricum nu mai conteaza, dar iarasi imi pare rau pentru tot.

I Remember

I remember last summer. Era asa...Boring:))
Acum...pai acum sunt fericita. De Ce? Pai, sincer nici eu nu stiu. Stiu doar ca sunt.
Azi, pe langa, ca ma chinuit idioata mea mica si blonda, pe nume Oana, am cunoscut cea mai drull tipa. Dayana mea, cea creata. She's a sweety pie:X And I Kinda Love her:X

Asa...pai ma simt bine...si da, nu cred ca imi mai place de nimeni...asta e bine:-?
Yeah...si Steeven e suparat pe mine...pfff...ma dispera...
Ma rog
:X

Am intrat in Roaita:X si sunt cu Idioata mea mica si blonda in clasa:X si abia astept sa inceapa scoala...sunt asa nerabdatoare:-s:X:X:X

Pai...stiu ca nu sunt coerenta in ce am scris...dar...La Dracu!...si nu oana, Nu la Liviu (asta daca o sa citesti asta)

Ii iubesc pe distrusii mei, cei mai nenorociti copii de varsta lor:x si Maine eu si dayana o sa jucam "Lapte gros si smantanos" cu baietii:)) si o sa ii kill'arim de spate:X

yuppiii:X:X:X

Si imi e dor de "familionul fericit", si nu stiu de ce, dar acum cred ca ma urasc:-?

Ma rog:X pentru mine oricum vor fi mereu cei mai buni prietenii, si ii voi iubii mereu mereu:X:X:X:X

Forgive Me

Pot sa imi cer iertare? Pentru toate lucrurile gresite pe care le-am facut, pentru toate persoanele pe care le-am dezamagit si le-am ranit. Pentru simplul fapt ca nu stiu ce se petrece in lumea mea. Poate sunt si eu schizofrenica, la fel ca personajul Eduard, din "Veronica se hotaraste sa moara" de Paulo Coelho. Poate mi-am creeat ziduri inalte, care imi construiesc incet o lume numai a mea, fara sa aud sau sa simt nimic din realitate.
Poate de aceea vreau sa imi cer iertare, in special de la acele persoane, carora le gresesc, chiar si fara sa vreau. Imi cer iertare pentru toate vorbele pe care nu le-am spus la momentul potrivit, pentru unele secrete spuse si celorlalti.

Vreau sa imi cer scuze fata de:
*Oana, pentru ca uneori o scot din sarite, si o fac sa ma urasca; pentru ca i l-am luat pe Liv, iar ea m-a urat pentru asta; pentru ca de multe ori are dreptate si eu o urasc pentru asta; pentru ca a fost prietena mea cea mai buna, si cu toate ca ne-am certat, ma suporta si acum.
*Seba, pentru ca de cele mai multe ori l-am enervat atat de tare incat ii venea sa ma bata, si pentru ca am spus lucruri rautacioase legate de o persoana importanta pentru el; imi cer scuze si pentru ca nu am facut ce trebuia, atunci cand trebuia.
*Iuli, pentru ca nu stiu ce simt, si din cauza asta el trebuie sa sufere; pentru ca a ars un potret din cauza mea; pentru ca nu am fost in totalitate sincera, atat cu el cat si cu mine; pentru ca nu vrea sa ma asculte cand ii spun ca e foarte dragut si are multe calitati; imi cer iertare si poate pentru ca din cauza mea, e trist tot timpul, cu toate ca ceilalti nu observa lucrul acesta
*Steeve, pentru ca el e fratimio' si trebuie sa imi cer iertare, pentru ca uneori il scot din sarite cu intrebari tampite, dar stie ca il iubesc
*Ralucai, pentru simplul fapt ca simt ca trebuie sa imi cer iertare, pentru ceea ce am zis, si pentru ceea ce cred sau am crezut despre ea, si vreau sa ii spun inca o data "La Multi Ani!"
*Iuliei, pentru ca e cea mai buna prietena a mea, si am scos-o din sarite de multe ori; pentru ca o contrazic de multe ori; si pentru ca o iubesc ca ma ajuta de fiecare data, si pentru ca e mereu acolo langa mine
*Biancai, pentru ca nu am vrut sa ii spus ce se intampla; pentru ca m-am schimbat mult fata de ea; pentru ca uneori m-a enervat atat de tare, incat am vrut sa ii spun vreo doua, dar m-am abtinut, si consider ca am gresit; pentru ca nu i-am spus mereu ce ma deranjeaza la ea; pentru ca nici nu am sa fac lucrul acesta
*Lui Mihai, pentru ca de multe ori nu i-am spus in totalitate adevarul, sau daca i l-am spus am fost prea dura
*Elenei, pentru ca e baby a mea, fata de care am gresit in multe privinte, dar oricum nu mai conteaza
*Stefaniei, pentru ca am gresit fata de ea in legatura cu Mihai, dar acum o sustin orice ar fi
*Lui Chita, pentru ca in clasa a 8a, am facut mai tot timpul misto de el, si l-am refuzat mereu
*Oanei, pentru ca la inceput am avut o parere gresita despre ea, si pentru ca oricum nici acum nu o cunosc, insa cred ca este o persoana deosebita
*Ioanei Ciuca, pentru ca de multe ori am jignito, spunandui ca e grasa si naiva; insa o iubesc si o sa imi fie dor de ea daca se muta la Bucuresti
*Maicamii, pentru ca mai mereu urlu la ea, si ma cert cu ea din toate motivele posibile; pentru ca e cea mai buna prietena a mea, si am incredere in ea, iar ea ma asculta de fiecare data; pentru ca de multe ori imi vars nervii pe ea, fara nici un motiv, si fara ca ea sa aibe o vina; pentru ca o iubesc enorm si nu stiu sa arat asta; pentru ca ea oricum ma iubeste si imi iarta toate tampeniile
*Tatei, pentru ca il stresez si eu, cand bietul are foarte mult de lucru; pentru ca de multe ori doar ma fac ca il ascult, dar stiu ca are mereu dreptate; pentru ca uneori ii ies din cuvant, si tot cum vreau eu fac; pentru ca il iubesc prea mult, si fara el as fi total lipsita de aparare; pentru ca de multe ori fac remarci ironice la adresa lui si el se supara
*Lui Mihnea, pentru ca desii e verisorul meu, ma scoate din sarite de fiecare data cand are ocazia, si mie imi vine sa il omor si sa ii arunc cadavrul in Dunare; pentru ca il consider foarte imatur si imoral; si pentru ca e un idiot, la care tin neconditionat
*Tuturor celor pe care i-am ranit cel putin o data in viata, uneori si fara sa vreau; celor care ma vad pe strada, iar eu ma leg de felul in care arata sau se comporta; pentru ca uneori sunt ironica si critica cu toata lumea.

Sfarsitul Unui Inceput

De ce toata lumea, pe messenger, are la status ceva legat de despartirea de actualii colegi? Si de faptul ca oricum o sa fie impreuna si de acum in colo, cand cu totii stim ca nu este adevarat?
Nu vreau sa fiu pesimista. Dar simt ca oricat de mult am incerca, nu va mai fi la fel.
Astazi, parca s'a pus PUNCTUL acela, pe care il pui mereu cand vrei sa incepi o noua etapa in viata. Sau cel putin asa am simtit eu. O sa imi fie dor de absolut tot. Nu doar de colegi, ci si de persoanele minunate si speciale intalnite in Take, si nu ma refer strict la domnii profesori. Ma refer la "colegii" din scoala, la celelalte suflete vii, care au trecut pe langa mine timp de 2 ani de zile fara sa ii remarc. Clasa a8a a fost, din punctul meu de vedere, etapa in care am format cele mai multe prietenii, si din care am cele mai multe amintiri, De tot felul.
Nu vreau sa intru in detalii cu aceste amintiri, pentru ca sunt lucruri personale, amintiri si persoane care si'au lasat amprenta intr'o oare care masura asupra mea. (Fiecare intelege si/sau se simte)

Ideea e ca am ramas cu un gust placut dupa acesti 3 ani de studiu in Take, care este, si va fi mereu, "Scoala Tuturor Posibilitatilor"!

O sa imi fie dor de nebunii mei din "Familionul Fericit", pentru ca asta am si fost: o familie unita, si fericita din multe puncte de vedere.
O sa imi fie dor si de "Viitorii *mei* soferi de drujba" de la 8E(mancipati), pentru ca noi am fost mereu o clasa Unita si Cretina, si urata in mare masura de domnul Burduaza (pe care il salut respectuos, si imi cer scuze pentru greseala de nume). Insa sunt si vor fi mereu Colegutzii mei Crizatzi, pe care ii iubesc enorm, cu toate ca de cele mai multe ori i'am dat dracu.

Nu vreau sa plang, nici macar nu stiu daca voi putea plange.
Ma tem de ceea ce voi intalnii la liceu, imi este frica de posibilitatea de a ma simtii iarashi singura intr'o clasa de necunoscuti. Dar hey, toti mi'au spus ca au trecut si ei prin asa ceva, si ca e ceva normal. Dar nu e. Pentru ca ei nu au avut o clasa ca a mea, nu au avut un cerc de prieteni superbi asa ca ai mei.

E grea si dureroara despartirea. Dar de ce nu ar fi asa?

Oricum clasa a 8a va face mereu parte din mine, cu bune si cu rele.



*Astept commenturi de la toti care citesc asta.